Nu trece peste acest text, cititorule. Timpurile grele de acum te obliga sa deschizi ochii, caci langa casa ta, Romania, exista un mare razboi, iar la cateva mii de kilometri departare, undeva in maretul stat Israel, un altul abia sta sa inceapa.
“Guvernul Maiestatii Sale priveste favorabil intemeierea in Palestina a unui camin national pentru poporul evreu” - Declaratia Balfour, 1917
„În virtutea dreptului natural şi istoric al poporului evreu, proclamăm întemeierea statului evreiesc în Tara Sfântă. Acest stat va purta numele de Israel" - Declaratia de Independenta a Israelului (14 mai 1948)
de Liviu Alexa
Ce vremuri traim! Sigur, aproape 70 de ani, ma refer la perioada de dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, am avut destul timp sa uitam de ororile conflictelor militare, de foamete, de cruci, de copii crescuti fara tati. Ne-a fost bine zeci de ani - am facut dragoste, si nu razboi, am cantat cu Elvis, Freddie, cu Beatles, am mers pe luna, am inventat Internetul si aifoanele, am mancat si baut mai bine, am devenit superiori celor care aveau piele diferita, ne-am astupat urechile ca sa nu ii mai auzim pe cei carora le era prea frig, prea cald, prea sete sau prea foame.
Si am uitat cat suntem, de fapt, de rai, am uitat ca noi facem ca zicala “istoria se repeta” sa fie adevarata.
In numele lui Iisus, se ucidea si acum 2000 de ani, in numele lui Dumnezeu si acum 400, ne omoram si acum tot in numele unui dumnezeu cu nume diferite.
Un an si jumatate de razboi in Ucraina a plictisit omenirea. Pana si ororile plictisesc, daca sunt observate din confortul unei locuinte calduroase din Zurich sau din Barcelona sau New York.
Pentru incultii de americani, e clar ca, la nivel de opinie publica, suportul acordat Ucrainei din partea SUA ar trebuit oprit, cu atat mai mult e greu de inchipuit pentru ei ce inseamna un razboi pe propriul lor teritoriu, fiindca ei nu au avut niciodata unul, afara de momentele in care s-au provocat intre ei in razboiul civil sau au provocat razboaie pe teritoriile altora (ca sa nu mai zic ca, si fac pariu, pentru multi dintre ei, mai ales tineri, Ucraina e nelocalizabila in capsor, datorita lipsei de educatie).
Una dintre cele mai speciale natiuni ale lumii - evreii - a picat si ea in plasa confortului trufiei. De prea bine, au uitat sa fie atenti, intr-o zona si intr-o lume in care chiar si un atipit de la veghea continua poate fi fatal. E indiscutabil, ce a realizat Israelul in ultimele zeci de ani este o minune meritata - au devenit o forta economica de temut, un stalp al lumii, o forta armata mondiala redutabila, un avanpost al tehnologiei si inovatiei, o mare putere, chiar daca e o tara mica.
Toate astea s-au datorat fortei interioare a acestei natiuni imprastiate timp de milenii, o natiune lovita din toate partile, mai ales de catre Europa.
Iar consolidarea Israelului, facuta cu atata sange, bani si sacrificii, s-a datorat unei singura promisiuni: aceea ca Statul va oferi fiecarui cetatean siguranta deplina in a trai si a prospera, in a-si ingriji familia si a-si creste copii, in a muri de moarte naturala, nu de glontul sau gazele adversarilor poporului.
Incredibilele crime facute in week-end de Hamas FIX pe teritoriul Israelului inseamna distrugerea intr-o clipita a acestei increderi. Poporului israelian i-a fost tradata increderea de catre Stat si reprezentantii sai - politicienii unsurosi si ingamfatii sefi ai miriadelor de servicii secrete israeliene.
Ce s-a intamplat in realitate in acest week-end, si nu ma refer la cele 5000 de rachete lansate de cretinii din Hamas, ci de penetrarea granitelor statului Israel de zeci de teroristi si uciderea a sute de israelieni nevinovati, de copii evrei injunghiati in strada, aduce cu sine anularea definitiva si brutala a promisiunii facuta de Stat catre poporul evreu si anume aceea de a face TOTUL ca Israel sa traiasca (cat se poate omeneste posibil in liniste). Sigur ca nu poti face totul, nu poti impiedica un zarghit terorist sa se omoare singur intr-un gest kamikaze si sa ia cu el vietile altor nevinovati.
Dar ce s-a intamplat sambata dimineata la ora 6.30 nu a fost un incident izolat, o incercare disperata de a mai lua o viata de evreu din partea teroristilor arabi.
Ce s-a intamplat sambata a fost UN PLAN de ATAC ce a REUSIT. Ca in filmele stupide cu Mad Max, zeci de parapante cu teroristi au trecut granita, neimpiedicati de cineva, alte cateva zeci au trecut frontiera per pedes, incarcati cu arme si munitie, alte cateva zeci cu ambarcatiuni mici.
Au aterizat fix langa un festival de rave unde tineri israelieni se distrau linistiti crezand ca parapantele faceau parte din ceva concurs aerian. Cand si-au dat seama ca sunt teroristi au inceput sa fuga, dar pentru unii a fost prea tarziu.
In ultima serie din Fauda, celebrul serial care prezinta delicata situatie dintre Israel si Palestina, a fost prevazut chiar un astfel de scenariu ingrozitor, sigur, acolo dramatizat, in care teroristii ajung sa se inflitreze in tara si sa ajunga la domiciliile familiilor celor mai importanti ofiteri ai IDF, elita lor antitero din Israel Defence Forces.
Parea un scenariu acum devenit realitate. Teroristi plimbandu-se nestingheriti pe strazi in orasele din Israel, tragand in civili, injunghiind copii…
S-a stricat o lume, s-a stricat un popor. Un popor care acum se simte tradat dupa zeci de ani de promisiuni ce azi s-au dovedit desarte.
Israel parea sa aiba unul dintre cele mai complexe ecosisteme de intelligence si defense din lume. Voi stiti doar de Mossad, dar nu e doar atat.
Israel are mai multe servicii secrete:
Mossad - serviciul de informații externe, cel mai faimos, responsabil pentru colectarea de informații, contraspionaj și operațiuni speciale în afara țării. Un soi de SIE.
Shin Bet - serviciul de securitate internă, responsabil pentru contraspionajul intern, lupta împotriva terorismului și protecția securității interne a țării. SRI-ul lor.
Aman - serviciul de informații militare, responsabil pentru colectarea de informații și analiza pentru apărarea țării. Echivalentul la noi ar fi Direcția Generală de Informații a Apărării, cu mica si importanta nuanta ca, in Israel, datorita contextului istoric si geografic, Armata are o influenta covarsitoare si o putere pe masura influentei, in toate deciziile ce se iau cu privire la securitatea Israelului.
Shabak sau Serviciul de Securitate Internă (ISA) nu este chiar un serviciu secret, este, de fapt, același serviciu ca Shin Bet, numit și "Shin Bet - Serviciul de Securitate Internă" sau "Unitatatea de Securitate Internă" (UI). Acest serviciu este responsabil pentru contraspionajul intern, lupta împotriva terorismului și protecția securității interne a țării. Asta ar fi un soi de Direcția Generală de Protecție Internă pe la noi, dar Shabak e subordonat SRI-ului lor, așa că are altă greutate.
Nu vreau să uit de Lotar - echipele speciale antitero israeliene, responsabile pentru lupta împotriva terorismului și operațiuni speciale de salvare de ostatici.
IDF sau Forțele Armate ale Israelului (Israel Defense Forces) nu este un serviciu secret, ci este forța armată regulată a Israelului. Este responsabilă pentru apărarea țării, conducerea operațiunilor militare și menținerea păcii și ordinii interne. IDF este sub controlul Ministerului Apărării și este condusă de un Mareșal al Armatei. Este compusă din mai multe ramuri, inclusiv armata terestră, marină si aeriană, alături de echipele de operatiuni speciale. Este una dintre cele mai mari si mai moderne forțe armate din lume.
Toate au picat in nas sambata dimineata. Nu mai vreau sa vorbesc despre politia de frontiera…
Marele sistem de aparare si marile servicii secrete israeliene au fost prinse fara chiloti de niste nimuruci ucigasi care au speculat ingamfarea sistemului. Da, discutam despre o ingamfare, o multumita plescaiala: “Noi, evreii, suntem mama lor la informatii si surse, nu are ce sa ni se intample major, avem softuri, bani, arme, surse”.
Asta li s-a spus in ultimii 20 de ani evreilor de catre Stat si politicieni. Cel mai dominant dintre ei, Benjamin Netanyahu, s-a recastigat mandatul de premier facand tapaj exact de experienta sa insemnata in probleme de securitate, pe care o “vindea” electoratului ca fiind unica.
Netanyahu si capii serviciilor militare secrete israeliene s-au ingrasat de la propria suficienta, minimizand si chiar ignorand capacitatea de organizare a adversarilor care au speculat aceasta ingamfare precum si furia tot mai mare a palestinienilor pe care Netanyahu i-a super apasat in ultimul an prin diverse manevre umilitoare. Pentru ca asa trebuie sa priviti lumea de acolo, respectand Israelul, dar neuitand ca si Palestina exista, ca si in Gaza, chiar daca o “fasie”, traiesc 2 milioane de arabi cu visele si aspiratiile lor.
Mereu dornic sa placa electoratului, Netanyahu a trecut de la politica din trecut gen “fara conflicte si razboaie” la “trebuie sa facem totul ca sa impunem cine suntem”, intr-o regiune in care nuantele sunt totul, nu numai in diplomatie, ci si la targ, cand iti cumperi o bucata de carne.
Poporul israelian a fost obisnuit sa creada ca i se cuvine un statut de securitate special si in lume. Si nu o zic defaimator, e o realitate. Una socanta. Oriunde pleaca selectionatele Israelului din orice sport sa sustina meciuri sau competitii in lume, sportivii se deplaseaza protejati de trupe speciale antitero si Mossad care, practic, dubleaza securitatea oferita de statele gazde. E explicabil in multe privinte avand in vedere cate a trait Israelul, dar trimite tuturor statelor prietene sau partenere un mesaj: securitatea voastra sucks, nu avem incredere in protectia pe care ne-ati putea-o oferi, venim noi, nu va bagati peste noi.
La Cluj-Napoca, intr-un an, la un meci al selectionatei de baschet a Israelului, militari evrei aveau permisiunea de a verifica scaun cu scaun sala de sport unde urma sa aiba loc meciul si s-au bagat peste toti ofiterii speciali romani trimisi sa ajute, ba chiar le-au cerut sa stea deoparte.
Toate aceste gesturi, declaratii, cheltuieli, au dat impresia (din pacate, de acum, nu mai discutam de incredere) poporului evreu ca totul e in regula, ca NIMENI nu va mai putea vreodata strica tihna acestui popor greu incercat.
“Acest parfum este inca in inima mea […] deschide usi […] catre acel vechi cantec pe care l-am transmis din generatie in generatie” - Rami Kleinstein, “Mici daruri”
Cele mai mari probleme de rezolvat pe care le vad eu acum sunt un raspuns dur si decisiv al Israelului pentru Hamas si terorism, in general, si linistirea populatiei.
Mi se rupe ca acum cateva ore nu stiu ce lider Hamas a fost ucis de Israel (informatia e inca neconfirmata oficial de evrei, doar palestinienii o confirma)
Si asta pentru ca liderii teroristi conteaza prea putin in jocul global al terorismului, fiind mereu tinte, deci usor inlocuibili. E nevoie de gesturi eficiente si vizibile in distrugerea Hamas, o factiune mai putin numeroasa, dar extrem de periculoasa in decursul istoriei terorismului, asa cum a dovedit si acum.
Fiindca lucrurile sunt naspa tare pentru Israel:
operatiunea Hamas nu a fost mirosita de intelligence. de nimeni. nasol, pentru o natiune care sparge miliarde de dolari in acest sens
a fost nevoie de foarte mult timp pentru deplasarea trupelor de suport in zonele afectate de crimele Hamas, de nepermis la acest nivel de putere militara
asa cum pare de la departare, IDF s-a dezmeticit greu din socul initial, nu au existat strategii de criza, chiar si la aceasta ora, duminica, ora 22, exista inca teroristi dispersati si ascunsi pe teritoriul Israelului si inca multi ostatici.
“gaurile” din haina scumpa a securitatii israeliene (aer, apa, sol) cantaresc greu si nu suporta iertare - nu numai ca vinovatii trebuie pedepsiti, dar e nevoie de o reconfigurare totala a sistemului de securitate militara si intelligence a Israelului. Rad arabii din intreaga lume de ei, restul lumii, care sustine Israelul, cu totii stau ingrijorati. Stabilitatea Israelului e esentiala in aceasta regiune pentru intreaga lume.
Israel trebuie sa inceteze cu mentalitatea recenta - “suntem cei mai cei, cei mai tari, cei mai vulpoi, cei mai intelepti” si sa revina la “suntem o natiune puternica doar cand stam mereu de veghe”.
Israel a uitat prea repede cat de tare a umilit Europa de-a lungul secolelor evreii, chinuindu-i si omorandu-i, si, dupa ce a uitat asta, s-a umilit singura, imbracand mantia trufiei.
La 51 de ani de la Yom Kippurul cu Siria si Egipt, a explodat un Yom Kippur palestinian. In tot acest rastimp, pana la mortile de acum 48 de ore, timp de 51 de ani, Israel a incercat mereu sa “castige”, imprastiind suferinta atat peste evrei, cat si peste palestinieni, uitand si uitand si uitand si uitand ca violenta atrage violenta, ca violenta e un drum fara de capat.
Israel poate da nastere si el unui stat: Palestina. Stiu cum suna, dar asta cred. Si poate dovedi cu adevarat intelepciune, sa inceapa sa respecte rezolutiile ONU, sa respecte Conventia de la Geneva, drepturile omului si drepturile Palestinienilor de a avea propriul stat, asa cum si Israel si-a dorit timp de milenii.
Un stat real si viabil, nu o minciuna de stat controlata prin ocupatie umilitoare.
Stiu ca nu vor conta vorbele unui mic ziarist roman, cand Bibi Netanyahu are atatea lucruri de mintit la televizor, cand el ignora protestele si nemultumirile propriului popor si face totul ca sa scape de parnaie.
Mi-as dori sa conteze.
Fiindca “semnul” urat de sambata dimineata poate fi rau prevestitor pentru linistea intregii planete. Micile razboaie si incidente aparent izolate au pornit si cel de-al doilea razboi mondial.
Odihna in pace celor plecati, indiferent de cum se numeste Dumnezeul lor!
Opus nr. 112 - Brandingul Israelului - SIGURANTA CETATENILOR - distrus intr-o clipita